Dinamo 1- 2 Pandurii

Dinamo a pierdut lamentabil un meci pe teren propriu

Spectatori mai puţini decât în ambuteiajele de pe Floreasca sau „Ştefan cel Mare“, circa 1.500, şi cu Mister Cornel Dinu undeva lângă masa
presei, singur cu gândurile sale. Sub aceste auspicii a început un meci care ar fi trebuit să fie gura de oxigen pentru dinamovişti, în condiţiile în care Vasluiul şi Timişoara pierduseră.

Sună plat? Aţi mai citit rândurile acestea într-o cronică? Nu e nicio surpriză, sunt exact textele clasice de relatare a unui meci fad, fără sare şi piper. Asta până în minutul 87! Dar să începem cu începutul. Adică fix cu foile de joc, din care se desprind ca nişte abţibilduri de proastă calitate intenţiile „pandurilor“. 4-5-1 este un sistem de la care nu poţi spera la ceva mai mult de o remiză. Bine, dacă joci cu Clujul, la
ea acasă, şi preferi contraatacul şi primele achitate cu punga, s-ar putea să-ţi iasă.

Numai că ieri Dinamo n-a fost CFR-ul, adică miza n-a existat. Aşezaţi pe două linii, ca în tranşee, oltenii s-au mulţumit o bună bucată de vreme să distrugă cu sânge rece ofensiva alb-roşie. Care a existat, deşi nu ca în vremurile bune, deşi nu aşa cum şi-ar fi dorit-o Dinu.

Adică sută la sută producţie proprie. Şi totuşi, dintr-un amalgam româno-argentinian s-a născut şi primul zgomot de bucurie, aseară, în Groapă. Pasă Cristea, gol Miranda.

Dar cu o floare nu se face primăvară, nu-i aşa, Mister? Şi nici cu floricele, pentru că Zicu, deşi a încercat, nu a reuşit decât să fie schimbat. Cu Torje. Degeaba. Mai activi au fost oaspeţii, pişcaţi de gândul că ar putea scoate ceva mai mult.

Mai întâi au avut un penalty refuzat, însă s-a făcut dreptate când Cristea a ratat
şi el un 11 metri. De aici a urmat nebunia. Mai întâi, Alex Piţurcă a adus egalarea, pentru ca Arrieta să dea lovitura de teatru! Acţionarii s-au grăbit să-l sune pe Rednic, însă ar trebui să-şi plece urechea şi la Dinu. Cât mai e la club!