Arta si averea demnitarilor

De cateva zile trista lume a artelor frumoase, care supravietuieste cu greutate in conditii economice precare, intr-un mediu legislativ in cel mai bun caz indiferent, daca nu de-a dreptul descurajant, a fost socata de ideile retrograde privind declararea colectiilor de arta, continute in concluziile Comisiei Juridice a Parlamentului privind declaratia averilor demnitarilor. Aceasta incercare de revenire la un principiu nedemocratic, impus de Legea Patrimoniului din Epoca de Aur, demonizeaza colectia de arta, plasand aceasta nobila preocupare sub stigmatul infractiunii. De curand s-a deschis la Bucuresti pentru public, in apropierea Palatului Parlamentului, intr-un gest de aleasa generozitate civica, colectia "Ligia si Pompiliu Macovei". Ma intreb cati parlamentari - cu alte cuvinte cei care vor vota legea cu pricina - au avut curiozitatea sa viziteze aceasta colectie, elocvent exemplu de statornica pasiune pentru arta a unui fost inalt demnitar? Irelevanta ca instrument de evaluare a averii demnitarilor si ilegala in spirit, compromitatoare pentru o tara care se revendica de la traditiile democratiei europene, aceasta initiativa inculta da o serioasa lovitura unei piete de arta emergente. Colectia de arta este domeniul unui demers personal, eminamente subiectiv, rod al selectiei si gustului unui particular. In intreaga lume acestui fapt de cultura ii este recunoscut prin lege dreptul la confidentialitate. Doar disparitia colectionarului face din colectie obiectul unei declaratii din partea mostenitorului si al unei evaluari destinate stabilirii drepturilor succesorale si impozitarii. Dar acesta nu este un act public. De altminteri, mari muzee ale lumii si-au constituit colectiile prin donatii care tin loc de taxe succesorale. Achizitionarea unei opere de arta este o tranzactie aleatorie, fara tarife, norme precise sau cotatii certe, ceea ce face ca ea sa nu aiba legatura cu "valoarea reala"; colectionarii sunt oameni care isi asuma riscuri, care pariaza pe valoarea adesea inca nerecunoscuta, de cele mai multe ori incerta, fara garantii, a unui obiect artistic pe piata de arta. La noi in tara nu exista institutia legala a expertului evaluator. In absenta unei legislatii specifice comertului de arta, atat evaluarea patrimoniului muzeal, cat si circulatia comerciala a operelor de arta contemporana se desfasoara anarhic. Copiile, tirajele, replicile nu au un statut legal; contrafacerea si falsificarea nu sunt pedepsite prin lege; lipseste categoria intermediarilor cu personalitate juridica, garanti ai coerentei si seriozitatii pietei; lipsesc contractele de reprezentare intre artist si galerist si exista un monopol pernicios al taxarii exportului operelor de arta, practicat legal de Uniunea Artistilor Plastici. Semnatara a mai multor conventii internationale privind circulatia operelor de arta, Romania infirma aceste angajamente printr-o legislatie vamala greoaie, care de multe ori descurajeaza participarea artistilor romani la piata de arta internationala. Absenta suportului legal are urmari devastatoare pentru arta romaneasca, pentru imaginea culturala a tarii noastre. Daca vom adauga la toate acestea o lege care tempereaza entuziasmul si asa modest al colectionarilor, nu ne ramane decat sa trimitem artistii plastici sa practice trocul la Targul de pe Muntele Gaina. Mihai Oroveanu Director General al Muzeului pentru arta contemporana Nota redactiei: Recunoscand justetea observatiilor dlui Oroveanu referitoare la precaritatea regimului legal al operelor de arta in Romania, nu putem sa nu observam, totusi, ca trimiterile la exemplul altor tari europene nu au valabilitate pentru tara noastra, unde rezultatele banesti a tot soiul de afaceri veroase, printre care si actele de coruptie adesea dezvaluite in paginile ziarelor, au ajuns sa fie spalate cu "detergent artistic", prin injectare de capital in actiuni culturale, aducatoare de capital de imagine sau de bani albi pentru zile negre, (prin alcatuirea unor colectii de arta). Faptul ca printre demnitarii nostri se afla si veritabili iubitori de arta, ce detin colectii mai mult sau mai putin valoroase, nu inseamna ca acestia ar trebui scutiti de intrebari, asa cum are dreptul un colectionar al carui destin nu a interferat cu zona publica. Marile probleme ale "lumii artelor frumoase" sunt cele legate - cum bine observa un specialist in materie ca Mihai Oroveanu - de legile schioape, care nu permit existenta unei reale piete de arta in Romania si nu de transparenta pe care opinia publica o cere, cum e firesc, cand e vorba de averile demn