Ministrul Dan Ioan Popescu ia in vizor modul de accizare a produselor petroliere

Domnule ministru, MIR intentioneaza sa dubleze, practic, capacitatile de inmagazinare a gazelor. Cu ce resurse financiare o veti face? - Intr-adevar, vrem sa ajungem la o capacitate de inmagazinare de 3,5-4 miliarde mc la orizontul anului 2004. Eforturile financiare totale vor fi de 500 milioane de dolari, iar sursa va fi parteneriatul public-privat. - Cum receptionati managementul din sistemul gazeifer? - Directorii generali din intregul sistem de gaze sunt performanti, obtinand rezultate deosebite. Toate cele patru societati sunt pe pozitiv. Distrigaz-Sud, de exemplu, a realizat, pe noua luni ale acestui an, un profit de 3,8 milioane de dolari. Acest lucru trebuie remarcat si subliniat, deoarece este important, fapt care ma determina sa le acord increderea mea. - Ce influente suporta Petrom din partea rafinariilor private carora societatea le-a livrat titei in 2002, considerandu-se ca acestea nu si-au respectat platile conform contractelor? - Mi s-a parut corect ca, intr-un anumit moment de criza pentru economia romaneasca - de criza de motorina in anul 2001 - sa aprob ca in functie de capacitatea de prelucrare pe care o au toate rafinariile, indiferent de forma de capital, sa aiba acces la titeiul romanesc. Evident, aceasta cu conditia de respectare a platilor si de comercializare a produselor pe piata romaneasca. Rezultatele au fost pozitive din doua puncte de vedere: in acest an, este prima data cand in Romania nu mai exista o criza a motorinei, iar Petrom si-a incasat banii pentru titeiul livrat. In final, toti operatorii au avut de castigat realizandu-si investitii si modernizari. Eficienta acestora s-a resimtit foarte clar in cresterea economica pe care Romania a inregistrat-o. - Cresterea pretului produselor petroliere este determinata de necesitatile Petrom sau de cele ale Ministerului Finantelor? - Personal, consider ca sistemul de stabilire a taxelor si accizelor in produsele petroliere nu este cel mai fericit, deoarece s-a tinut cont permanent de cursul fluctuant leu-dolar sau leu-euro, si mai putin de performanta pe care ar trebui s-o aiba produsele petroliere. La fel ca si in UE, pretul trebuie sa reflecte componenta de prelucrare, accizele si taxele aferente produselor petroliere, dar nu si alte taxe.