Copii de propaganda

De Ziua Copilului, un lung sir de politicieni a invadat ecranele televizoarelor, intr-o parada a faptelor bune. Pesedistul Bebe Ivanovici, rasfrant peste un careu de elevi de generala, inaugura o clasa renovata intr-o scoala din Ilfov, judet al carui tartore este. Primarul Vanghelie, alt pesedist, intr-un nou parc de joaca, ingaima ceva despre cum se straduieste sa aduca bucurie celor mici, primarul Darabont tinea un copil in brate, prefectul Capitalei era si el pe acolo, in timp ce inspectorul Popescu, zis Piedone din cauza gabaritului, distra picii dintr-o gradinita. "Copiii, darul cel mai de pret al vietii!" era cugetarea de pe buzele tuturor. Liderii Partidului Umanist inmanau, patrunsi de propria lor generozitate, 10 pungi cu cadouri celor mai merituosi elevi dintr-o scoala, ministrul Nica premia, cu un computer, pe un as al informaticii de la Liceul "Tudor Vianu", iar 600 de copii institutionalizati ieseau, prin grija autoritatilor, din rutina rece a orfelinatelor, ca sa se incalzeasca la un spectacol de circ. Pana si ministrul propagandei,Vasile Dancu, a iesit la inaintare din biroul sau unde ticluieste strategii de imagine si a trecut la impartit pungi. Impresia lasata de aceasta defilare era aceea ca personajul principal al sarbatorii nu a fost copilul, ci politicianul. Domnii de la partid nu au venit sa se uite, parinteste, la multimea de copii, ci acestia au fost adusi ca sa-i omagieze pe ei. Nici o urma de inocenta in impinsul leaganului sau mangaiatul unui tanc pe crestet, ci pura socoteala electorala: cam cate voturi ar putea aduce difuzarea acestei candide ipostaze, ori parcul si scoala ridicate, la urma urmei, tot pe banii parintilor. Chiar daca primarii, in avangarda politica la sarbatorile sociale si comunitare, se cred indreptatiti sa ceara ca astfel de gesturi sa fie interpretate pozitiv, ele tot propaganda pe seama inocentilor se cheama. Si aceasta din cel putin trei motive. Mai intai, autoritatile nu fac daruri, ci implinesc niste nevoi ale oamenilor. Un parc de joaca intr-un cartier de beton suprapopulat si suprapoluat este o necesitate, o picatura de libertate pentru copiii siliti sa traiasca in apartamente stramte si sa se joace in parcarea incinsa din fata blocului. Tot asa, o scoala noua sau o gradinita nu fac decat sa adauge o mana de mortar la temelia subreda a imobilelor de invatamant. Este datoria autoritatilor sa vegheze ca sa nu cada tavanul peste elevi (cum s-a mai intamplat) si sa faca chiar mai mult de atat, sa le ofere siguranta, igiena si acces la instrumentele moderne de invatare, cum ar fi un amarat de computer. In al doilea rand, fiind vorba de indeplinirea unei datorii, si nu de vreo fapta de eroism, nu este nevoie de publicitate. In asemenea cazuri, publicitatea este de prost gust si da masura exacta a ipocriziei politicianiste. Ea se potriveste precis lui Bebe Ivanovici, baronul pesedist de Ilfov, care, fie si inconjurat de ingerasi, cu greu poate fi banuit de o fapta dezinteresata. In al treilea rand, inaugurarile, cadourile, ajutoarele se intampla numai la zile mari. De Craciun, Anul Nou sau Paste, presedintele, premierul, ministrii, primarii, liderii de partide iau cu asalt asezamintele de batrani si copii, impartind cozonaci si portocale. Ignorate pana atunci, caminele si caminele-spital capata brusc importanta unei feude pe care politicienii si-o disputa, apoi si-o impart cu grija, ca nu cumva sa se suprapuna inaltatoarele lor acte caritabile. Publicitatea care insoteste vizitele si continutul pungilor de plastic devin dezgustatoare, cand, alaturi de siluetele prospere ale mai-marilor zilei, vezi un baietel strangand la piept masinuta de plastic ori un batran subnutrit molfaind o prajitura. Cand se intampla, prin preajma, o nenorocire, profitul electoral este garantat. Explozia unui bloc in Drumul Taberei din Bucuresti a adus, la fata locului, chiar pe seful guvernului. Antreprenorii din PSD s-au tinut deoparte, dar primaria a scos banii si a inceput lucrarile de reabilitare. In zece zile, blocul si apartamentele devastate erau ca noi. In tot atatea zile, prefectul Gabriel Oprea, filmat in fata schelelor, ne-a tinut la curent cu mersul trepidant al reconstructiei, ca si cum s-ar fi angajat sef de santier. Buna propaganda pentru PSD - samariteanul eficient pe banii publici. Intamplarea face ca si acest eveniment sa fi avut loc de Paste. Politicienii nu se simt insa jenati de acest tip de propaganda pe seama inocentilor. Este, probabil, profitabila si, cu siguranta, mult mai ieftina decat campaniile de imagine realizate de profesionisti.